Pierd.

Cred ca-mi pierd echilibrul,
pierd visul, pixul, stilul,
se cam duce dracu’ mixul.
Pierd zile si nopti.
pierd sperante, sanse si porti.
Pierd pasi si basi.
Pierd zambete
si vad doar momente bete.
Pierd sentimente,
pierd priviri din Sambete,
pierd miscari line,
pierd atingeri fine.
Imi pierd rabdarea,
Ceva nu e bine, nu imi place.
Ce se-ntampla cand mintea-mi tace?
Ce se-ntampla cand n-am ce-i face?
Vreau inapoi totul.
Vreau potul si norocul.
Vreau sa vad, sa simt,
vreau sa-nvat sa nu mint.
Vreau viziune intinsa,
Vreau flacara-mi aprinsa.
Vreau sa vina inapoi pixul si mixul,
sa imi aduca Dracul stilul si visul,
sa merg drept plin de echilibru.

"Limit to your love..."

That’s why you always have the perfect comeback line. That’s why you can always tell me what I do wrong when it comes to you. Like I can’t think  for myself. There is a limit. Always a limit… One that stops you from understanding me. Like my paranoia is not enough and my lack of coherent speech is not an impediment as it is. You always stab me with words. Always. Words like poisoned needles which inflict silent pain in my body made of echoes. I am nothing more than a voodoo doll for you… You are the perfect sadist. Like a waterfall with no water you strike against my heart. With particles of air and heart dancing and twirling inside my soul. Taking the easiest route and running away from me every time I confess my feelings. And you keep running, running and never even bothering to look back and see me… Because I always chase you like I’m insane… And I am insane. As insane as a man gets when  he keeps chasing his loved one.  And you don’t even care if I run or stay in one place. I’m just another stepping stone. And I always accept this. I stay here waiting for you to step and grow up… Step and evolve… Step and become what I know you can become… I am waiting for the woman in you to wake up and make up her mind. Taking my time. Hitting here. Healing there. Kissing here. Biting there.  Making my whole existence a simple revolution around you. 

                A jester… A trickster… A fool… A simple fool for you own fucking amusement… Jumping up and down… Here I am bouncing again… Watch me… Just watch me for a second then start looking closely… Maybe you’ll see that voodoo dolls made of echoes really feel every word that hits their heart…

Limbaj aroganto-vulgar

Arogant. Asta sunt. Arogant, plin de sine, cu limbaj colorat de santier, cu alura speciala de dobitoc vicios, dar oricum mult mai prezentabil decat un jegos imbracat cu chiloti de la Hugo Boss. Plin de defecte, cu texte si pretexte, cu faze si fraze, prezentabil, sociabil, amiabil, uneori cu un zambet sadic, dar in general amabil. Capabil sa generez in general idei originale, stralucitoare ca supernovele dintre navele interstelare purtatoare de oameni batrani aflati in stari embrionare. Sunt scriitor, actor sarac, cartofor perfect educat in arta linistii si contemplarii, merg incet pe valuri dansand pe ritmurile marii. Neinteles, desi-nteleg corzile vantului, inteleg drumul gandului de pe foi la cuvinte aruncate ca si picurii de ura purtati de ploi. Si ploua des, de un rosu aprins pana ma gasesti destins sub efecte, cu dureri in pula, fara bani in buzunar caci valoarea lor e zero spre nula. Privesc spre cer si cer clementa, vreau sa fiu respectat pentru ce sunt nu pentru ce vor altii sa fiu, mama a crescut un barbat, nu un pupator in fund, lupt sa raman viu. Animal, rational, mincinos metodic, detinator de gram cu cuvant melodic, scriu de parca sunt pe moarte ca un om cu implant bionic. Ascult rap, honey bunny, nu iti indic sa ma enervezi ca-ti zbor creierii, mami! Sunt sadic, cu sechele si cicatrici pe inima si suflet, nu-ti convine nu ma citi! Nu-s om, nu ma citi, nu ma cita, nu te respect, nu ma respecta, nu ma lua in seama, eu sigur nu te voi lua. Te simti atacat atunci esti un tipar pe care eu il sparg. Practic non-violenta fizica, atac la baioneta mintea ta, inima ta. Pupa-ma-n fund daca nu-ti convine ce scriu, uraste-ma daca nu ai ce sa urasti, dobitocule, eu sunt un paradox perfect pe doua picioare. Golan intelectual, crescut cu bata si cartea, in stare sa muncesc sau sa dau in tine ca sa imi iau partea! Ma critici des fara un motiv anume. Felicitari din partea mea! Acum esti un adevarat hipsteras incapabil sa accepti ca nu poti sa evoluezi pentru ca esti las! Spune-mi ca sunt mainstream, ma fut in opinia, sunt ce vreau, scriu ce vreau, spun ce vreau. Pizde ce se vor culte cu zeci de fetisuri oculte ascunse printre vise si dorinte, placeri si averi furate de parinti. Vrei sa ai ceva? Munceste, baga munca multa, somn intens de 4 ore, cauta un om caruia sa ii poti spune "frate" si tine-l aproape de tine, iubeste-ti fata ca si cum e cel mai bun lucru din viata ta, ai grija de sora ta si de fratele tau...
Te iei de mine ca am un limbaj colorat dar uiti ca atunci cand esti beat spui mai mult cuvinte vulgare decat un birjar spart...
Arogant, asta sunt! Sa ma pis pe ideile tale preconcepute de las infect! Esti un cancer social care nu stie ce inseamna cuvantul sau arta. Acum critica afirmatia anterioara. Mare zmeu, uneori crestin, alteori ateu, macar eu imi stiu defectele si am curajul sa le spun tuturor. Tu ce faci cu ele?
Ma stresez deja prea mult! Nu am cum sa te fac sa te schimbi. Imi bag pula-n mintea ta sa-ti fut toti neuronii poate te destepti intr-o buna zi...

Eu nu...

   Ma lovesti violent intotdeauna cu privirea ta. De parca eu sunt de vina ca tu ai inceput sa simti. De parca sentimentele pe care le ai sunt din cauza mea. Ma privesti sadic si zambesti periodic de parca Mendeleev te controleaza. Al dracu' clor... Eu sunt prea negru si nu mai imi permit sa fiu alb... Imi vorbesti sacadat in ritm stricat de jazz, ca o chitara de mana a doua ce imi raneste degetele... Si ma doare cand vad cat de mult doare... Am realizat ca privirea ta doare... Si vocea ta taie in carne vie... Si imi place cacatul asta... Imi place durerea asta masochista... Jocul asta de noroc... Un fel de tango de mana a doua... Dar e tango-ul nostru pe care il dansam cu picioarele insangerate si grimase... Si conduci jocul asta dureros si ma lasi sa sufar... Dar imi place... Imi place mult prea mult... De parca eu sunt de vina ca ai inceput sa simti...

    Dar presupun ca asa e normal... Eu te-am facut sa simti, sa te deschizi... Eu... Daca eram un om simplu nu mi-ai tine mana, nu m-ai saruta cu jind si cu pasiune... Nu m-ai lasa sa iti mangai sufletul cu degetele mele calde... Nu m-ai lasa sa iti sarut inima cu buzele mele sarate... Da, cu vorbele mele crude de brute iesite de sub cutele cicatricilor facute din amintiri statute, batute in fier si strabatute de ura pura izvorata din pasiune pentru neant si vid... Te macin incet cu privirea mea paradoxala... Cu vocea mea magistrala de natura astrala, shamanica, mistica... Cu sunetul inimii mele ce bate la fel de tare ca ciocanul fierarului... Eu nu... Nu, nu si nu... Eu nu sunt un om simplu pe care il poti uita in cutia cu bijuterii si dupa aceea sa il recuperezi caci se asorteaza cu privirea cea noua... Sunt complex desprins din orice context venit din neant si Haos, masina perfect paradoxala creatoare de credinte in fiinte simple. Eu nu... Eu, eu, eu... 

    Eu sunt de vina ca tu simti si ai sentimentele acestea. Dar asta e pentru ca eu nu sunt un om simplu...

Unde e lumina, Iisuse?

   Ai plecat înainte să ne înveti să iubim, Iisuse. Ai plecat şi noi facem copii să plângă. Ai luat fericirea. Nu mai putem simţi, Iisuse. Pe noi cine ne salvează când tu esti plecat? Erai fratele meu, Iisuse. Sprijinul meu, dar noi te-am pervertit, am făcut un brand din tine. Scrie pe pereţi că  "Iisus vine!", dar tu nu eşti nicăieri. Nu e corect să ne vedem părinţi plângănd, Iisuse. Nu e corect să văd cum cei dragi mie îşi pierd încat suflul vieţii. Ăştia ţin conferinţe ca să mă facă să te-nţeleg, dar îi văd cum mă mint şi îi reneg. Unde e dreptatea pe care ne-ai promis-o? Se mint pe ei şi te mint si pe Tine. Ne-ai lăsat goi şi fără lumina ochilor, Iisuse! Ai plecat fără sa ne înveţi să ne iubim aproapele.

   Văd cum sora mea îsi pierde zâmbetele încet. Ăsta e planul perfect? Ne închinăm tot timpul, măcar pe ei îi salvează. Ne-am pierdut speranţa. Şi dacă strig nimeni nu mă aude, Iisuse. Mă intreb des cine eşti, Iisuse. Sunt oare eu păcătos sau Tu ai greşit când m-ai lăsat gol, Iisuse? Am ajuns să plâng degeaba. Am ajuns să mă întind după pistol. Am ajuns să cred că scriu degeaba. Să cred că liniştea se găseşte numai la Tine, Iisuse. Dar tu eşti departe şi nimeni nu te mai ajunge. Au ajuns să te urască, Iisuse! De ce îi laşi să distrugă tot ce e bun? Spune-mi, Iisuse, dacă sunt nebun! Cui să mă închin cănd biserica Ta a devenit o corporaţie capitalistă şi tu eşti listat la bunuri de import. Încep să nu mai pot să lupt şi să devin ca ei, Iisuse. Duminica la biserică de dimineaţă şi seara cu litri de alcool pe masă. Oare aşa trebuie să fie?

   Văd cum părinţii îşi lasa copii in voia sorţii. Nimeni nu protejează pe nimeni. Suntem aşezaţi strategic in haite sociale haine. Unde e Tatăl cănd ai noştrii mor de foame?

   Am ajuns să iubim banii, noi nu ne mai uităm la icoane. Unde e muzica din suflete, Iisuse? Incep să o iau razna. Au închis ochii şi au tras în mine cu ură. Unde eşti? Eu te-am căutat, te-am chemat şi  Tu n-ai venit. Eu vor să mă vândă unei fabrici doar ca să scoată profit. Nu-i lăsa să mă ia aşa! Nu vreau să ajung orb şi cu un pistol în mână.

   Mă taie zilnic lama indiferenţei, Iisuse! Unde eşti când plâng copii? Mă îmbolnăvesc şi am doar 20 de ani, vreau să ajung să-mi văd şi să-mi iubesc nepotii. Care e planul, Iisuse? Strigăm către neant ca proştii. Conducem maşini roşii cu icoane agăţate de oglinda retrovizoare şi intrăm în stâlp cu 120 la oră. Nu e Iadul prea aglomerat si acum se revarsă pe Pamânt?

   Vreau linişte, Iisuse! Vreau să pot să iubesc fără să-mi fie teamă, Iisuse! Vreau să mor bătrân cu un zâmbet pe buze. Să-mi văd familia fericită. Să-mi văd sora crescută fără lacrimi, Iisuse! Ei trag in nou cu ură. Am ajuns să nu pot să mă mai bucur nici măcar de natură.

   Fă ceva, Iisuse! Noi nu mai reuşim să ne salvăm. Unde sunt poruncile Tatălui nostru? Cine le mai cunoaşte? Am devenit ignoranţi si lacomi, Iisuse. Ne hrănim ca porcii chiar şi atunci când nu  ne e foame. Nu se mai scriu poezii de dragoste, Iisuse. Sunt doar cuvinte ce ascund intenţii explicate prin alte cuvinte ascunse. Curge sânge pe Pământ şi nimeni nu mişcă un deget. Nu am cum să rămânpasiv si să nu simt că regret că am venit în lumea asta de morţi în viaţă. Ce s-a întâmplat cu sufletele noastre, Iisuse?

   Suntem  pe moarte, Iisuse! Si noi nu putem să ne salvăm singuri. Nu mai există bine în lume. Doar în  basme mai vezi aşa ceva. Şi eu sunt la fel de vinovat ca ei, Iisuse! Îmi deschid cu greu ochii. Dar îi închid înapoi repede căci văd doar monştri. Îmi e dor de linişte, Iisuse. De zămbetele părinţilor mei. De râsetele surorii mele...

   M-ai lăsat singur în lumea lor crudă, Iisuse. Şi îmi e frică să păşesc printre monstrii căci simt că devin ca ei...

   Ajută-ne să ne deschidem ochii, Iisuse, căci nouă ne e prea frică şi demoni stau la pândă să ne prade lumina. Am să ajung să omor si ce a mai rămas din suflete, Iisuse. Trebuie să fim opriţi...

   Îmi e dor de linişte. Iisuse. Şi îmi e frică de fiecare dată când deschid ochii... E intuneric şi eu aud doar urlete de groază!

   

   Unde e lumina, Iisuse?